Într-o zi de primăvară,
Cu-adiere de zefir,
Am sădit şi eu o floare,
Un lăstar de trandafir.

Aveam şi-o fotografie
În pachetul cumpărat;
Eticheta scria mare:
„Roz-regal şi parfumat”.

Dup-un timp au crescut muguri,
Peste curpenul chilug,
Şi-așteptam să se îmbrace
Roz-regal întregul rug.

Dar când m-am uitat mai bine,
Să văd slava din grădini,
Nu se vedea nici o floare,
Doar un vrej ţepos de... spini.

Unde e fotografia?
Ce-am crezut, și ce-am luat?
M-a păcălit eticheta,
Banii, uite, pe ce-am dat!

Țepii ascuţiţi ca dinţii
Ruginiţi de pe zăplaz
Îmi făceau doar răni la mână,
Și durere şi necaz.

Însă într-o dimineaţă,
A ieşit de sub cojoc
Tocma-n vârf de rămurică
O minune de boboc.

Și încet, ca la serbare,
Și cu pasul triumfal,
S-a deschis atunci la soare
Trandafirul meu regal.

Ce petale, ce fineţe,
Ce parfum de cer senin!
Ce culoare, ce supleţe,
Ca un vis diamantin!

... Doamne, ştiu că și în viaţă,
Aduni spini lângă potir,
Să se vadă doar la urmă
Roz-regalul trandafir...

Azi Îți mulţumesc, Isuse,
Pentru-al spinilor amar,
Din care Tu faci să crească
Trandafirul plin de har!